Mă așez cu grijă, îmi astâmpăr cu degetele șuvițele rebele, trag aer în piept și fixez cu privirea fotoliul alb. În doar câteva minute vom fi față în față. Îi voi vedea chipul de aproape, iar el îmi va auzi vocea. Mă uit cu blândețe spre fotoliul gol și încep: "I would like to start this interview with a little story..." Reiau. Cu o voce mai caldă. Recitesc întrebările născute după ore întregi de documentare și mă agăț de calmul meu aparent ca de-o ultimă speranță. Se aud pași pe coridor. Tresar și-l aștept cuminte lângă ușă. E cald și zâmbitor și mult mai înalt decât mi-l imaginam. În dreapta lui e Veronica. Ne strângem mâinile și ne așezăm față în față. Eu îi văd chipul, el îmi aude vocea. Cu un zâmbet cald îmi ascultă povestea:
"Imaginează-ți un apartament mic, undeva, în România, și doi copii: un băiețel de 6 ani și o fetiță de 11, singuri acasă. Copii se joacă și cântă pe o scenă improvizată. El se preface că e Andrea Bocelli, iar ea, Georgia. Cântă "Vivo per lei". Amândoi știu versurile pe dinafară deși nu înțeleg nimic din cuvintele în italiană pe care le-au memorat pur și simplu. Dar simt muzica și le place. Sunt fericiți. După 20 de ani, fetița aceea stă în fața ta, vrea să-ți mulțumească pentru amintirea minunată și e recunoscătoare că are șansa să fie astăzi aici."
Cine ar fi crezut că voi retrăi una dintre amintirile atât de frumoase ale copilăriei, tocmai în casa celui care le-a provocat? Viața e uneori ironică, dar alte ori atât de fascinantă și darnică, încât te-așteapți în fiecare clipă să te trezești. Însă visul meu toscan a continuat.
Era doar începutul interviului. L-am întrebat dacă și-a imaginat vreodată câtă frumusețe naște muzica lui în lume și-a înșirat, unul după altul, cele mai frumoase și modeste cuvinte într-o italiană melodioasă. Am comunicat în două limbi, dar și dincolo de cuvinte. El ne-a cântat "Ave Maria" la pianul de lângă fereastră și ne-am plimbat împreună prin curte. Mi-a povestit despre vinuri și cai, despre muzică și iubire. Mi-a spus care a fost cel mai dificil moment din cariera lui dar și care e vinul preferat. Mi-a povestit cum familia lui produce vinuri de câteva generații încoace, dar și cum a cerut-o pe Veronica de soție. Cum a îndrăgit-o din prima clipă, pe când ea avea doar 18 ani. Și-a deschis sufletul!
Apoi Amos, fiul lui cel mare, ne-a fost ghid în Lajatico, localitatea în care Andrea Bocelli s-a născut, în ciuda medicilor care o sfătuiseră pe mama lui să facă avort. Mi-a povestit și despre asta, cu recunoștință-n voce față de curajul și intuiția mamei.
Pe 22 iunie Andrea Bocelli va concerta in Piața Constituției din capitală, iar pe 25 iunie la Cluj. Mama, cea care a adus muzica lui în casa noastră și în sufletul meu, va fi unul dintre miile de români care vor vibra. Va fi o seară specială în care știu că o voi ține de mână și vom lăcrima împreună. Dar până atunci, vă invit să călătorim împreună în Toscana, în 3 episoade emoționante pe care le vom difuza luni, marți și miercuri seară, pe 8, 9 și 10 mai, la Observator.
Vă îmbrățișez cu drag,
Prințesa Polonic
