Cum să nu risipești mâncarea, să economisești și să protejezi planeta în același timp

Vestea bună e că nu-i deloc complicat să faci toate lucrurile enumerate în titlu. Vestea proastă e că oamenii nu realizează cât de mult rău fac și își fac de fiecare dată când aruncă mâncare. Mulți dintre noi nu suntem nici măcar conștienți că aruncatul alimentelor e una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă umanitatea, în condițiile în care, paradoxal, o altă problemă mare cu care se confruntă omenirea este înfometarea. Statisticile sunt șocante din punctul meu de vedere. La nivel mondial, o treime din alimentele produse pentru consumul uman sunt irosite sau pierdute. O treime! Iar asta înseamnă importante costuri economice dar mai ales de mediu. Gândește-te că de fiecare dată când arunci un aliment la gunoi, arunci bani câștigați cu timp din viața ta și contribui considerabil la poluarea planetei. Gândește-te la cât de mult a fost poluată planeta pentru a produce ceea ce ai cumpărat (și nici măcar n-ai folosit ) și apoi la poluarea pe care o produci aruncând produsul. E atât de greșit! N-am fost niciodată o mare risipitoare de hrană (mi-am petrecut o mare parte din copilărie la țară, unde orice resursă era fructificată la maximum), dar s-a întâmplat de multe ori să arunc alimente și să mă doară sufletul, fără să mă gândesc serios la acest obicei, ca la o adevărată problemă căreia ar trebui să-i pun punct. Conștientizarea a venit mult mai târziu, odată cu mutarea în Franța, o țară în care se risipesc mult mai multe alimente decât în România.

Și poate te întrebi cât de risipitori sunt românii, care au venituri mult mai mici decât media europeană și care cheltuie enorm din venitul lor pe mâncare: în jur de 40%. Ei bine, românii sunt pe locul al 9 lea în Europa în topul risipei alimentare, iar cea mai mare risipă se înregistrează la nivelul gospodăriilor. Aproape jumătate din mâncarea care se aruncă în țara noastră provine din frigiderele famiilor. Fiecare român aruncă 129 de kilograme de alimente pe an iar din această cantitate, 24% este mâncare gătită, 22% fructe, 21% legume, 20% produse de panificație, 11% produse lactate și 1% carne.

Dacă ar fi să facem un portret al risipitorului român, datele statistice ne arată că acesta are sub 35 de ani, un salariu peste medie și studii superioare, locuieşte la oraş și isi face cumparaturile la supermarket. Știu că mulți dintre cei care mă urmăresc se potrivesc acestui profil și mai știu că mulți dintre cei care mă urmăresc își doresc o schimbare din acest punct de vedere așa că trec direct la planul prin care am ajuns la performanța de a nu mai arunca alimente, o performanță pe care v-o doresc și vouă.

INVENTARUL

Acesta este primul și unul dintre cei mai importanți pași împotriva combaterii risipei alimentare, din punctul meu de vedere. Ideal ar fi să-l faci o dată pe săptămână sau ori de câte ori mergi la cumpărături. În fiecare luni, după micul dejun, eu verific ce alimente am în cămară și în frigider și alcătuiesc o listă cu produsele care trebuie consumate cu prioritate. Prioritate vor avea produsele care se apropie de termenul de expirare sau cele care încep să-și piardă din prospețime. Această listă va fi punctul de plecare al meniului pe care îl voi alcătui mai târziu pentru toată săptămâna. Uneori pentru mine inventarul reprezintă cea mai bună sursă de insipirație. Așa am ajuns să fac o rețetă de alivancă nouă, în care am valorificat o cutie de mascarpone care se apropia de termenul limită. Cu jumătate de ardei gras și un morcov rătăcit prin frigider am dat gust și culoare orezului pe care l-am gătit ca garnitură la pește iar cu un litru de lapte care nu mai avea șansa să prindă micul dejun am făcut sos bechamel, ceea ce m-a inspirat mai departe să fac o lasagna cu spanac.

PLANUL SĂPTĂMÂNII

Cu lista de priorități în față, alcătuiesc meniul săptămânii. Fac un tabel cu zilele săptămânii și două sau trei coloane în jos. Uneori planific și micul dejun, însă de cele mai multe ori tabelul meu va arăta așa: cu o rubrică pentru mesele de prânz și una pentru cină. Faptul că planific ceea ce vom mânca timp de o săptămână mă ajută din multe alte puncte de vedere, nu doar in ceea ce privește risipa de alimente. În felul acesta pot alcătui un meniu echilibrat. Am grijă ca familia mea să aibă hrană cât mai diversificată și să primească alimente din toate grupele importante. Știu dinainte că o dată pe săptămână vom mânca pește, două zile vor fi vegetariene și așa mai departe. După ce scriu meniul, îl lipesc pe frigider și e momentul în care știu că timp de o săptămână nu voi avea stress-ul lui “nu știu ce să mai gătesc”, un soi de sindrom de care toate mamele ajung să sufere la un moment dat. Acesta este din punctul meu de vedere un alt câștig important care vine la pachet cu alcătuirea unui meniu săptămânal.

LISTA DE CUMPĂRĂTURI

Cu meniul și inventarul în față, alcătuiesc în sfârșit lista de cumpărături. Voi avea grijă ca lista mea de cumpărături să conțină și cantități. Voi ține cont de faptul că într-o zi de marți, când Natalia e la școală iar soțul meu la serviciu, va trebui să gătesc doar două porții la prânz sau că la cina de sâmbătă vom avea musafiri. (Nu uita că cea mai mare cantitate de alimente care se aruncă în România este reprezentată de mâncarea gătită. Așa că e important să înveți cum să porționezi și cum să calculezi cantitățile de care ai nevoie pentru fiecare fel în parte.) Cu lista de cumpărături în mână sunt pregătită să plec la supermarket. Am cel mai bun ghid. Știu că acolo e descrisă adevărata necesitate de hrană a familiei mele și nu în ofertele de la raft, care întotdeauna încearcă să te facă să cumperi mai mult.

CUMPĂRĂTURILE

Fac cea mai mare parte a cumpărăturilor o dată pe săptămână. Dacă lunea e ziua mea de cumpărături însă, cu siguranță nu voi cumpăra peștele pe care vreau să-l gătesc vineri la cină sau carnea de vită pentru prânzul de sâmbătă. Alimentele foarte perisabile le voi cumpăra cu cel mult o zi inainte de a le găti, de preferat chiar în ziua preparării. Așa cum am spus, nicio ofertă nu mă poate convinge să cumpăr mai mult decât avem nevoie. Voi respecta cu sfințenie ceea ce-mi spune lista. Iar atunci când cumpăr voi fi atentă la termenul de expirare al produselor, la prospețimea lor și nu în ultimul rând la calitatea produselor. De exemplu, dacă bugetul mă obligă să aleg între 10 ouă de calitate îndoielnică și 6 ouă bio, principiul meu este să aleg mai puțin și mai bun. Vor avea prioritate, de asemenea, produsele prietenoase cu mediul și cele locale. Un alt sfat care poate părea amuzant este să nu mergeți la cumpărături atunci când vă este foame. Va fi foarte complicat să respectați lista.

PĂSTRAREA ALIMENTELOR

Felul în care păstrăm alimentele cumpărate este extrem de important. De multe ori ajungem să aruncăm alimente alterate tocmai din acest motiv. În frigider eu depozitez produsele pe categorii, am grijă ca temperatura să nu fie mai mare de 4 grade, iar atunci când am de-a face cu alimente care pot fi păstrate înafara frigiderului, citesc întotdeauna eticheta pentru a afla recomandările producătorului. Și apropo de păstrarea alimentelor și de statistica din România care arată că 20% dintre produsele alimentare aruncate sunt produse de panificație, poate că ar fi important de știut câteva lucruri despre felul în care poate fi păstrată pâinea sau felul în care poate fi valorificată după ce s-a uscat. Eu am găsit o variantă perfectă pentru familia mea pentru a reduce la zero risipa de pâine. Cumpăr o cantitate mai mare de pâine congelată și în fiecare dimineață bag în cuptor, pentru micul dejun, o semi baghetă care se mănâncă pe loc. Atunci când se întâmplă totuși să mai rămână câte un colț care se întărește, nu îl arunc, îl pun deoparte într-o pungă din hârtie și transform resturile în pesmet. Pe scurt, atunci când ne propunem să nu mai aruncăm alimente, ideea de a transforma trebuie să câștige în fața instinctului de a arunca la gunoi. Fructele care sunt pe punctul de a se strica pot fi transformate în compoturi sau gemuri iar legumele în supe. Solutii sunt, trebuie doar să ne dorim să găsim una.

LA RESTAURANT

A doua mare sursă de risipă a hranei conform statisticilor este reprezentată de industria alimentară și în special de restaurante. E adevărat că nu putem controla ceea ce se întâmplă cu mâncarea nevândută, însă atunci când suntem clienți, putem pune puțin umărul la stoparea acestui fenomen. Sunt două reguli de care ar trebui să ții seama: prima regulă ar fi să comunici cu chenerul, să te informezi în legătură cu mărimea porțiilor și să te asiguri că nu comanzi mai mult decât poți mânca, iar a doua regulă este să ceri resturile la pachet atunci când se întâmplă totuși să nu termini ce ai comandat. S-a întâmplat de multe ori să începem ziua cu feliile de pizza rămase de cină, felii pe care le-am luat la pachet și pe care le-am încălzit în cuptor la micul dejun. Mi s-a întâmplat să iau la pachet chiar și atunci când am călătorit în țări diferite. De exemplu, la New York, am oferit mâncarea pe stradă unei persoane fără adăpost care chiar nu mâncase la prânz în ziua respectivă.

Sper ca acest articol să vă fi inspirat. Și sper ca odată ce veți fi urmat acești pași să vă puteți bucura de viața fără risipă, o viață care printre altele înseamnă economie (veți fi surprinși câți bani veți reuși să economisiți într-un an) și responsabilitate față de mediu. Voi încheia cu cuvintele lui Mahatma Gandhi care m-au inspirat atât de mult în adoptarea noului meu stil de viață: pământul are suficiente resurse pentru a satisface nevoile tuturor, dar nu și lăcomia tuturor.

Citeste si:
Comentarii

Delicii la polonic

Bucatele Bunicii