Bunica Elvira
Ea este bunica mea modernă. Nu mai are demult văcuţă sau purceluş în coteţ, nu ratează nici un concediu spa la Herculane sau Sărata Monteoru şi abia aşteaptă pensia în fiecare lună să mai facă niscaiva cumpărături.
Bunica Elvira este expert în ciorbe şi mâncăruri de post. De la ea am învăţat să fac plăcintă cu mere şi aluat cu suc de roşii şi tot ea a inventat un celebru sos de pufuleţi pe care o să vi-l prezint cu altă ocazie. Bunica Elvira nu are internet, dar are antenă satelit şi telefon mobil, e fan Trinitas şi plămădeşte cei mai buni cozonaci din univers.
Bunica Adriana
Ea era bunica tradiţionalistă până-n măduva oaselor. Avea şi văcuţă şi purcei, cal, oi, găini, raţe şi gâşte, hectare de teren pe care cultiva de toate, avea cele mai frumoase ii în lada de zestre şi făcea o zeamă de găină care te ungea la suflet. În cuptorul cu lemne, bunica Adriana făcea friptură de miel pe care o mâncai cu buzele, mălai şi alivancă, învârtită cu mac şi mere sau cocea turte pe plita încinsă.
Ea e bunicuţa care m-a crescut cu papă (omletă) şi urs, un bol mare din mămăligă umplut cu brânză de oaie şi copt pe plită, cu lapte cu tocmagi (tăiţei de casă) sau poale-n brâu rumenite bine la cuptor.
