De veghe în lanul lor

Florile acestea sunt ale soarelui și n-am văzut nimic mai fascinant decât relația dintre ele și el. Cresc puternice, cu tulpini groase și rădăcini înfipte în pământ, înfloresc, dau rod și se ofilesc sub lumina lui orbitoare. Îl urmăresc cât e ziua de lungă, parcă hipnotizate, de la răsărit până la apus. Apoi își întorc pălăriile colorate spre pământ și-l așteaptă cuminți până a doua zi dimineață.

N-aș spune că sunt supuse, parcă e totuși ceva mai mult între ele și steaua noastră perfectă. Dar loialitatea lor pare să dea de fiecare dată roade.

Fiecare dintre ele își încheie existența dând rod bun, binecuvântat de soare. Noi învățăm de la ele în fiecare vară.

Învățăm să ne bucurăm de lumină, indiferent din ce direcție vine ea, căci chiar dacă întunericul ne pleacă uneori capetele, lumina nicicând nu va dispărea.