Veșnicia s-a născut la sat iar prostia în centrul orașului Sibiu, acolo unde eroul nostru, dintr-o specie protejată de lege, rătăcit, speriat și fără urme de agresivitate, a fost fugărit, prins la înghesuială și executat cu sânge rece.
Au zis urs? Să nu-i credeți pe cuvânt! Era un pui de doar 6 luni. Un urșuleț. Un ursuleț speriat și dezorientat care n-a încercat să atace pe nimeni, ci a încercat să fugă cât l-au ținut picioarele de pe teritoriul unor barbari. Teritoriul unor barbari proști!
Adică pe teritoriul tău, ai în spate o armată de veterinari cu tranchilizante, inamicul e înghesuit într-un colț, speriat și debusolat, iar tu alegi să-l împuști sec? Îmi cer scuze, dar asta e prostie cruntă!
De ce n-ai făcut asta de la început, dacă ăsta era scopul? Pentru că în cazul ăsta ești atât de prost încât ai pus în pericol și viața a jumătate de oraș și ai omorât și creatura nevinovată.
Ursulețul voia doar să scape, să alerge liber în pădurea lui. Dar pentru asta ar fi avut nevoie de puțin ajutor, un dram de suflet și o grăunță infimă de inteligență din partea ființelor bipede de-a dreptul terifiate de un pui de urs. Încă mă întreb de ce n-au făcut pe morții și-au făcut pe proștii în filmul ăsta absurd.
Chiar așa, ce faci când te atacă un urs? Ne întreba doamna învățătoare.
La Sibiu au ales varianta d: te prefaci și mai prost decât ești pentru că asta e cea mai bună scuză. Singura problemă că e nu te-a atacat nimeni.
E plin internetul de întâmplări similare care au un cu totul altfel de deznodământ. Evident, în țările civilizate, că noi mai avem prea mult până acolo. Am văzut de toate, de la crocodili uriași încălecați și capturați, până la urși de dimensiuni considerabil mai mari, tranchilizați și eliberați apoi în sălbăticie. Dar la noi rămân în continuare cele două veșnice întrebări fără răspuns: de ce ursul n-are coadă iar românul doar mintea cea de pe urmă?
Foarte trist și mult prea adevărat!
Vă îmbrățișez cu drag,
Prințesa Polonic
