Să ne vaccinăm sau să nu ne vaccinăm copiii? Aceasta e întrebarea. Întrebarea care a stârnit valuri de controverse și care a împărțit adulții în tabere albe și tabere negre. Iar între tabere, mulțimi dezorientate aleargă agățându-se de-o idee, când într-o parte, când în cealaltă. Am fost acolo, printre ei, printre părinții dezorientați, și vă pot relata ca un reporter conștiincios de la fața locului. E-un purgatoriu mai rău decât iadul, în care nu poți să mori, dar nici să trăiești, în care ai picioarele atât de grele, încât nu le mai poți controla când în sfârșit simți că ai putea să o iei într-o direcție. Recunosc că înainte de venirea pe lume a fetiței mele nu m-am gândit nicio secundă la întrebarea care macină milioane de suflete și creiere de părinți și cred că asta mi-a declanșat neliniștea. Perioada de după naștere e una delicată inclusiv din punct de vedere psihic. Atât de delicată, încât un “sper că nu ai de gând să o vaccinezi pe cea mică” îți dă lumea peste cap. Ce să alegi pentru puiul de om căruia i-ai dat viață? Și ai putea să te ierți vreodată dacă decizia pe care o iei îl va afecta? Cum să alegi și cum să fii un părinte responsabil? Care dintre tabere e tabăra sigură? Care dintre argumente sunt logice? Care dintre studii sunt corecte? Care dintre statistici sunt relevante?
Dar după zbucium, îți poți găsi liniștea, ca un curcubeu răsărit brusc pe ultimele zvâcniri ale furtunii. Știi sigur ce ai de făcut și care e calea dacă privești puțin în tine. Eu am privit și am înțeles de ce subiectul ăsta m-a dat peste cap. Pe scurt: hormoni și oboseală, un statut nou, o responsabilitate imensă pe care începi să o conștientizezi, teama de necunoscut și panica din primele zile în care te transformi din femeie în mamă. Am făcut trei pași în spate și m-am privit. Clar nu eram eu. Eu cred în echilibru și nu în excese, indiferent că e vorba de alimentație, muncă, religie, sport sau medicină. Dacă e un cuvânt care să mă descrie, cel puțin în această perioadă a vieții, acela e echilibrul. Dacă e ceva spre care tind în fiecare zi, acela e echilibrul. Dacă există o rețetă a fericirii, atunci e cea mai scurtă rețetă din lume și sună așa: trebuie să ajungi în echilibru. Extremele sunt periculoase și crează dezechilibre. “Sănătos” sau „nesănătos”, duse la extrem ne conduc în același punct. Nimeni nu deține adevărul absolut iar adevărul nu va fi niciodată alb sau negru.
Alegeți responsabil pentru copiii voștri și luați deciziile care vă aduc liniștea!
Vă îmbrățișez cu drag,
Prințesa Polonic
